ZODIA MIELULUI (6)

Articol publicat in:Proza | 19 decembrie 2012
Autor:

În acea seară, mergând la Iza, Alexandru Smărăndeanu se gândea la moarte. Așa este când treci pe lângă un cimitir, te gândești la moarte. Bineînțeles că nu se gândea la moartea lui, habar nu avea că va muri în acea noapte. Uitase că era noaptea de joi spre vineri 6 iunie 2006 – ziua a șasea, luna a șasea și al șaselea an din noul mileniu, șasesuteșaizeciși șase, – exact ca în prorocia bătrânului nebun. Uitase și de visul în care și-a văzut necrologul pe pagina ziarului…

Se gândea la moartea acelui țăran de etnie maghiară, la moartea lui Ianoș și era din ce în ce mai convins că a murit de mâna lui Sticlaru. Parcă îl vedea cu capul zdrobit, întins pe bolovanii înroșiți de sângele lui, sub acea punte blestemată ce traversa Valea Rea.
– Un accident stupid. Ce ți-e și cu viața asta… oftă atunci, în acea dimineață Sticlaru, după care adăugă: De știam, îl conduceam până acasă.
«Ba l-ai condus, Sticlarule! L-ai condus la moarte, l-ai condus dincolo de viață…», ar fi vrut să-i spună Smărăndeanu. Dar dacă nu i-a spus atunci, acum nu mai avea cui.

*

Casa o cumpărase Sticlaru. Nici azi nu știe cum a ajuns să cumpere o casă în acel sat ardelenesc, la treizeci de km. de orașul S. A văzut anunțul în ziar, i-o fi spus cineva?… Smărăndeanu nu l-a întrebat niciodată de unde a aflat că în acel sat ardelenesc este de vânzare o casă cu livadă.
– O casă jidovească din piatră cu șase camere, cu baie și trei cămări, cu pridvor și pivniță, cu tot felul de acareturi și trei hectare de livadă la un preț de nimic, – chilipir. Ne-a pus Dumnezeu dreapta-n cap.

Urma să devină sediul fundației lor. Fundația ce va lupta împotriva experimentelor nucleare.
– O să avem bani de o să-i întoarcem cu furca domnule director, își freca mâinile de bucurie Sticlaru. Desigur, Smărăndeanu urma să fie directorul fundației, căci orice ai spune, când înaintea numelui directorului stă și un: prof. dr., ușile se deschid cu mult mai ușor.

Când spuse aceste cuvinte, Sticlaru habar nu avea că tocmai casa pe care a cumpărat-o îi va îmbogăți, mai bine spus uscătoria de fructe din livadă. Dar odată cu aurul găsit vor veni și nenerocirile.

*

Ianoș, în dimineața aceea de sâmbătă, ultima din viața lui, parcă presimțea că i se va întâmpla ceva rău. Stătea în pragul porții sale și își mototolea cușma în mâini, de parcă ar fi fost vinovat de toate relele de la potop încoace.
– Hai bre, că te plătesc ca pe un miner, exact așa a spus Sticlaru: ca pe un miner.
– Știu eu ce spus? strânse din umeri omul. Am vrut merge la sat vecin unde târg este.
– Lasă bre, că te duci săptămâna viitoare, că nu fuge târgul, îl bătu prietenește pe umăr Sticlaru.
– Ioi, Iștenem, Iștenem, numai la târg și beutură fuge mintea, se auzi din tindă vocea lui Marto-neni, cum o strigau vecinii pe nevasta lui Ianoș. Du-te ajute pe domnul, banii trebuie la noi avut rezervă che drachu nu culchete domnule draghe, se întemple orice poate și noi bani nu avut.
– Vrut cumperat coasa două până scump nu este, dădu omul din mână
și porni pe urmele lui Alexandru Sticlaru.

*

Era o uscătorie de fructe veche, nefolosită de zeci de ani, îngropată pe jumătate în pământ în mijlocul livezii. În locul ei urma să ridicăm un foișor.
– Mendel cumperat cheruțe fructe care usca la el, spuse Ianoș cu regret, aducându-și aminte poate de vremurile când uscătoria funcționa. Mai avea două dincolo de râu, la alea fructele se uscat afumate, la asta uscat căldure.
– Mendel a fost evreul care a locuit aici, i-a explicat Sticlaru. De fapt era casa
unchiului său Iacov, pe care acesta o cumpărase de la un notar.
– Iacov nu întors din lagher, explica Ianoș scoțând pietrele din focarul uscătoriei.
Peste o clipă se holbau unul la altul și toți împreună la ceaunașul din care se scurgeau bani și bijuterii de aur.
Sticlaru fluieră a uimire…

*

Prima dată au băut rom «Havana Club», cu «Pepsi Cola».
– E rom cubanez, cel mai bun rom din lume, învechit în butoiae de stejar, lăuda băutura Sticlaru și pe urmă, de parcă aceasta ar fi avut legătură cu romul adaugă: Ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap Ianoș, o să te fac cel mai bogat ungur din Ardeal, numai trebuie să știi să îți ții gura, că pe urmă…
– Jézus Krisztus! își făcea semnul crucii omul.
– Tot ce trebuie să faci e să taci, să taci ca peștele în apă, că de află poliția ne
confiscă totul, iar eu te împușc Ianoș, uite drept aici te împușc și își duse degetul la tâmpla lui Ianoș.
– Jézus Krisztus! repetă Ianoș.
Pe urmă s-au mutat din pridvor în casă și au băut Whisky și mai pe urmă vin spumant.

*

A doua zi dimineață se adunase tot satul lângă puntea ce traversa pârâul Valea Rea. Șeful de post cu ajutoarele sale abia reușeau să țină oamenii la distanță, să nu coboare unde, pe pietrele înroșite de sânge, zăcea Ianoș cu capul zdrobit, iar la câțiva metri de el, Marto-neni își frângea mâinile de durere.
– Ioi Iștenem, Iștenem! Eu crezut che beată culchete în șure și ea megholt, Ioi Iștenem, Iștenem.
Smărăndeanu își lipi fruntea de coaja rece a unui ulm chinuindu-se să-și aducă aminte de ziua de ieri. Atingerea rece parcă îi risipi durerea din tâmple, dar ultimul lucru de care își aducea aminte era cum Sticlaru îl săruta pe Ianoș părintește pe frunte și tot îi repeta:
«Ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap Ianoș.»
«Jézus Krisztus, Jézus Krisztus! » răspundea Ianoș.
– Ce fecut cu ea? a strigat Marto-neni zărindu-l pe Sticlaru. Dache dat beut la ea de ce nu culcat la tine?…
– Câte nu spune omul la durere, nu o băgați în seamă, spuse primarul comunei, apropiindu-se de Sticlaru după care, prinzându-l de braț, îl împinse ușor în față. Ar fi bine să plecăm de aici dom’ Sandu.
– Un accident stupid. Ce ți-e și cu viața asta… oftă atunci, în acea dimineață Sticlaru, după care adăugă: de știam, îl conduceam până acasă.
Smărăndeanu îl privi pe Sticlaru și i se păru că acesta zâmbește. Atunci i se făcu prima oară frică de acesta.
«Omul acesta nu are nici un Dumnezeu», gândi pășind în urma lor.

*

Smărăndeanu niciodată nu l-a întrebat pe Sticlaru ce a făcut cu aurul pe care l-au găsit în uscătoria de fructe, deși acesta din când în când îl informa că-l așteaptă pe un austriac care va cumpăra totul deodată, după aceea vor împărți valuta în două, dacă Ianoș săracu’ nu avusese noroc…

Nu-l interesa aurul, nu-i păsa dacă va primi ceva sau nu, singurul lucru de care îi păsa era viața lui care era în mare pericol, atâta timp cât Smărăndeanu trebuia să împartă cu el aurul găsit. Să-i spună că nu are nevoie de nimic, în schimbul garanției că nu va fi omorât? Ar fi fost o prostie. Smărăndeanu l-ar fi omorât oricum, poate chiar mai repede. Atunci ce-i rămânea de făcut?…

*

De data asta, Sticlaru i s-a părut ceva mai schimbat, parcă mai roșu în obraji și cu ochii ceva mai plini de viață. Așteptând-o pe Iza, își trase un scaun în fața căruciorului în care dormita, suspendat între viață și moarte, omul pe care nu fusese în stare să-l ucidă din două încercări.

Își aprinse o țigară și îi suflă fumul în ochi. Omul din cărucior nu se strâmbă, nu făcu nici o schițare, nimic.
– Ce o fi în mintea ta acum? se întrebă mai mult pe sine și dintr-o dată îi păru
că Sticlaru a zâmbit la fel ca atunci, în dimineața aceea când l-au găsit pe Ianoș cu capul zdrobit de bolovanii din pârâul Valea Rea. Deodată îl cuprinse o neliniște apropiată de spaimă…

*

Vestea morţii lui Goliat, adică a profesorului de matematică şi fizică Alexandru Smărăndeanu, care mai era pe deasupra şi directorul adjunct al Grupului şcolar, străbătuse fulgerător oraşul de la un capăt la altul.

Zguduiţi de cele întâmplate, locuitorii micului orăşel de munte umblau îngroziţi, nu atât din cauza crimei săvârşite, cu toate că în orăşelul lor demult nu se comisese o crimă (iar moartea profesorului fusese o crimă), ci mai mult din cauza modului în care fusese ucis acesta și mai ales a locului în care fusese ucis, dar şi din cauza misterioasei dispariţii a lui Alexandru Sticlaru.

Niciodată nu i-au înspăimântat pe oameni mai tare prorociile lui Gamaliel care se plimba pe străzi aproape urlând, urmat la un pas de credinciosul său Nabucadneţar.
– Îngroziţi-vă şi tremuraţi!… Tremuraţi şi îngroziţi-vă!… A sosit ceasul!… Naşteţi-
vă din nou, din apă şi din foc, căci zodia mielului e pe cer! Vai de cei nenăscuţi în zodia mielului!… Foc şi pucioasă vor picura din cer pe conştiinţa de paie a celor nenăscuţi din nou, șasesuteșaizecișișase de picături – semnul fiarei. Iată semnul zodiei mielului: cei muţi vor striga, cei surzi vor auzi, iar cei şchiopi vor sări ca cerbul. Dar încă şi mai mari minuni se vor întâmpla! Cei morţi îşi vor părăsi mormintele, iar cei vii le vor lua locul. Ce alt semn vă mai trebuie?…

Semnul nu era altul decât dispariţia lui Alexandru Sticlaru, care stătea paralizat în scaunul cu rotile. Nu vorbea, nu auzea, doar rânjea ca un idiot şi horcăia sălbatic, din când în când bolborosind cuvinte neînţelese de nimeni. Şi iată deodată se ridică din scaunul său cu rotile, îl ucide pe Goliat – despre care toată lumea ştia ce căuta în casa lui. Îl măcelăreşte pur şi simplu cu un satâr, pe care s-au găsit amprentele lui, după care dispare fără urmă.

*

Iza Sticlaru, internată la secţia de psihiatrie în stare de şoc psihic susţinea în rarele clipe de luciditate că soţul ei, Alexandru Sticlaru, pur şi simplu s-a ridicat din scaunul său cu rotile, din care nu se mai ridicase singur de mult timp şi cu satârul a început să-l lovească pe profesorul Smărăndeanu care se afla cu ea în pat.

«Lovea la nimereală, sângele ţâşnea şi înroşea lenjeria de pe pat, iar el lovea şi rânjea. Am crezut că mă va omorî şi pe mine, însă după ce s-a săturat de lovit m-a legat la mâini, la ochi şi mi-a îndesat o batistă în gură, a sfâşiat hainele de pe mine şi m-a violat cu sălbăticie, alături de cadavrul lui Alexandru Smărăndeanu, în patul plin de sânge, după care l-am auzit ieşind pe uşa din spate.»

O găsi fiul său exact cum povestise, legată la mâini şi la ochi, cu căluşul în gură şi cu hainele sfâşiate.

Va urma.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.